miercuri, 3 aprilie 2019

Colonia România pe drumul spre ciopârţire

În această lume în care densitatea evenimentelor şi viteza cu care ele se defăşoară sunt deja ameţitoare, în care atenţia se mută de la un pol la altul din Vest în Est şi invers propulsată de schimbări derulate cu accelerată repeziciune şi cu îndoită importanţă, România nu mai pare a exista decât pentru a fi trasă de urechi, şutuită, flegmată, violată şi apoi trimisă la spălat closete de către şefii ei din UE şi NATO.
Nimic demn de atenţie nu mai porneşte de aici; România nu mai are iniţiative, nu mai face conexiuni şi interconetări între terţi, nu mai suscită, nu mai incită, dispare. Ca o imagine care, cu trecerea anilor, se estompează, devine neclară, apoi lasă cartonul doar cu nişte pete de culoare stinse.
România de astăzi nu mai ştie să zică altceva decât: Să trăiţi! Am înţeles! Vom executa ordinele! Ne aliniem deplin! Suntem un partener (a se citi o slugă) demn de încredere! Urmăm întru totul...!
Şi nu mă refer numai la prezenţa diplomatică, prezenţa ca stat suveran, inteligent, cu idei, cu voinţă şi pricepere în arena politică mondială. Nu, mă îngrozesc de tot mai inexistenta relevanţă a României pe plan comercial, ştiinţific, cultural. Mă înfricoşez de aplicarea întocmai şi cu mare viteză a ordinelor primite, prin reţelele administrative internaţionale, de la mafia bancară globalistă, pentru distrugerea fiinţei umane şi schimbarea din temelii a lumii. Pentru distrugerea a tot ceea ce poate da omului verticalitate, demnitate, personalitate.
Aceiaşi stăpâni care ne impun mişcările exterioare, ne jefuiesc în interior şi fac tot ce pot pentru a fractura din temelii societatea românească, pentru a aplica şi aici reţeta dezbinării prin ură, dispreţ, intoleranţă. Sub îngrijirea lor atentă şi cu fondurile de rigoare, românii ajung în pragul în care vor fi gata, în scurt timp, să-şi taie gâtul unii altora pentru  idei care nici măcar nu sunt ale lor. Pentru interese care nu sunt ale lor, pentru obiective care le sunt adânc contrarii.
Ferestre de oportunitate pierdute; poate definitv.
România putea să facă nişte mişcări ce i-ar fi adus un avantaj imens astăzi şi mai ales mâine; putea să joace inteligent pe piaţa politicii internaţionale (vezi Ungaria, Austria, Cehia, Slovacia etc), să-şi îmbunătăţească  prezentul şi să-şi consolideze viitorul. Mă refer la dezvoltarea, din vreme, în anii trecuţi, până recent, a relaţiilor politice şi, mai ales economice, cu alte zone emergente şi mai ales cu Rusia şi China. Putea să se situeze între vechile puteri şi noile puteri mondiale. Putea să profite,  aşa cum fac toţi cei care ne dau peste degete, dar se înfruptă intens din relaţiile politice şi economice cu acestea. În timp ce toate statele central şi est europene profită de şi au relaţii bune cu Rusia (dincolo de bruiajul oficial, chiar şi Polonia şi statele baltice) şi cu China, România are cu ele cea mai proastă relaţie politică şi nesemnificativă relaţie economică.
Relaţiile economice sunt la nivelul de comă indusă. Indusă cu bună ştiinţă din afară şi executată cu multă prostie şi trădare a intereselor naţionale din interior. Cele politice, asemenea. Vizita vreunui ministru rus sau chinez poate fi tratată ca un eveniment deosebit, iar prezenţa omologilor români în aceste state asemenea. Probabil că nici în următorii ani şi, posibil, niciodată, România nu poate spera la o vizită a lui Putin şi Xi, sau a urmaşilor acestora la conducerea celor două state. De ce? Pentru că România nu a făcut nimic pentru a-i interesa, nu mai are nimic care să-i intereseze. Jocurile sunt pe cale de a fi făcute pe o hartă a lumii de pe care România lipseşte; adică nu e nici măcar o pată albă.
România a avut o fereastră de oportunitate excepţională cu cele două. Cu Rusia datorită încercuirii acesteia de ameninţarea teroristă, militară şi economică americană. Cu China datorită interesului acesteia de a investi şi în mod deosebit de a crea breşe şi de a aşeza capete de pod în Europa pentru Iniţiativa Belt and Road (BRI) de reaşezare a relaţiei Chinei în sistemul economic și politic modianl, dar şi de contracarare a unei agresive poziţionări militare americane. În schimb, sub presiunea SUA şi UE, România a refuzat investiţiile chinezeşti, chiar şi cea pentru reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, în valoare de peste 7,5 miliarde euro, este încă neclară şi este pe punctul de a goni, la indicaţiile americane, grupul Huawei.
O economie mondială multilaterală şi
În timpul acesta, refuzând politica de confruntare promovată de SUA, Europa se mişcă tot mai mult pe coordonatele proprii. Preşedintele chinez Xi vizitează Italia, se întâlneşte cu Merkel, Macron şi Juncker, trece prin Monaco. Italia devine prima naţiune din G7 care semnează un parteneriat cu BRI, porturile şi aeroporturile italiene intrând în ecuaţia chineză. Merkel declară că BRI este un proiect important şi că Germania vrea să joace un rol de prim plan. Monaco, doritor de turişti chinezi, este primul stat european care va fi acoperit complet de Huawei în 2019 cu reţeaua 5G. Macron este înmuiat puternic prin cumpărarea a 300 de Airbus-uri şi a tehnologiei aferente pe care China o va folosi pentru dezvoltarea propriei producţii de aeronave.
Declaraţiile de după întâlnirea lui Xi cu cei trei  vorbesc despre cooperare pe 3 fronturi:
1. Accentul pe multilateralism „puternic şi eficient”.
2. Acţiuni comune cu Beijing-ul pe schimbările climatice şi biodiversitate.
3. Un parteneriat economic-comercial cu respectarea intereselor reciproce. Adică, exact politica oficială a BRI începând din 2013.
Şi chiar dacă Merkel a avut grijă să amintească şi de SUA „fără care nu poate exista multilateralismul”, tot ea a avertizat că războiul comercial SUA-China „loveşte economia noastră germană”.  Deci...
Reconectat la Italia după peste 600 de ani noul drum al mătăsii va accelera integrarea euro-asiatică şi despărţirea de SUA.
Revenind la Rusia, nu trebuie decât să amintim de finalizarea în curând, contrar poziţiei şi presiunilor americane, poziţiei birocraţilor Comisiei europene şi a falangei pro-americane din Parlamentul european, a lui North Stream 2; de revolta tot mai făţişă a sectorului de biznis european împotriva sancţiunilor americane la adresa Rusiei, care lovesc în interesele lui economice, de ignorarea sancţiunilor cu orice risc şi de continuarea investiţiilor bilaterale (chiar azi se deschide o nouă investiţie Mercedes în Rusia). La rândul său, important capital rusesc, din zona oligarhilor, dar şi din cea a companiilor de stat ruseşti este prezent în economia europeană sub diverse forme. Cooperarea merge înainte, se diversifică şi se amplifică, multe voci politice, economice şi culturale europene cerând abandonarea de către UE a sancţiunilor la adresa Rusiei.
..o lume multipolară
În planul partidei de şah geopolitice cu SUA, după Siria, Iran, Liban, Moscova atacă în chiar coasta americană, susţindu-l pe Maduro şi interesele ei economice în Venezuela. Sosirea de curând a două avioane cu militari, conduşi chiar de şeful marelui stat major, şi cu echipamente militare, anunţarea dezvoltării cooperării militare, asistenţa antiteroristă, inclusiv faţă de terorismul energetic, care are ca ţintă reţeaua de electricitate a Venezuelei, şi o poziţie inflexibilă în faţa ameninţărilor americane, sunt dovada unei schimbări a jocului.
Rusia, încercuită de peste 400 de baze militare, cu unele extrem de apropiate de localităţi importante, cum este cazul Sankt-Petersburgului la doar 100 şi ceva de km de bazele din statele baltice, s-a decis să contra-atace.  Susţinută de Cuba, o expertă a supravieţuirii în condiţiile unei blocade economice de zeci de ani şi a multor tentative de destabilizare şi de intervenţii para-militare , Rusia aduce o gravă atingere imaginii de putere mondială necontestată a SUA. În ecuaţia venezueleană, un nod important în strategia de reformare multi-polară a lumii, a intrat făţiş şi China, care a trimis de asemenea două avioane cu peste 100 de militar, ajutoare şi echipamente. Ca şi Rusia, şi ea urmăreşte „marcarea” locului de prim rang pe scena mondială, mutarea presiunii militare din jurul propriului teritoriu în regiunea proximă adversarului şi protejarea uriaşelor investiţii făcute până acum în economia venezueleană, în care Rusia şi China sunt, de departe, principalii creditori.
O situaţie favorabilă ciopârţirii României
Adunând cele de mai sus,vedem că:
1. Biznisul european presează asupra politicienilor europeni în direcţia cooperării şi integrării tot mai mari euro-asiatice, în primul rând cu China şi Rusia. 
2. Politic, Europa refuză „oferta” americană împotriva Chinei, Iranului, Rusiei; refuză recunoaşterea Înălţimilor Golan ca teritoriu israelian; refuză sporirea contribuţiei la NATO (Germania a declarat că nu-şi va spori bugetul militar, nu e singura, iar modelul ei va fi urmat); refuză, în războiul rachetelor şi militar în general dintre SUA şi Rusia, de a deveni un teritoriu pentru un Război rece 2.
3. Europa este deja parte a BRI.
4. Rusia şi China au argumente, şi vor căpăta şi mai multe (state privesc cu speranţă către el) pentru a forţa SUA să se aşeze la masa tratativelor pe dimensiunea militară şi a redefinirii zonelor de influenţă, deci au instaurat de facto o lume multipolară. Evident, orice mişcare în acest plan va avea multiple urmări în cel economic.
În cadrul acestui tablou dinamic, care se schimbă cu repeziciune şi ne duce către o cu totul altă imagine decât în urmă cu doar câţiva ani, România îşi pierde cu şi mai multă repeziciune orice interes pentru cei care, la o adică, ar fi putut fi o frână în faţa unei colonizări totale şi a unei dezmembrări la care se lucrează din exterior, prin anihilarea oricărui centru şi oricăror pârghii de decizie, şi din interior, prin antagonizarea segmentelor de populaţie fie pe criterii politice, culturale, regionale.
Subminate grav, coeziunea şi solidaritatea între regiunile istorice se îndreaptă către zero şi negativ. Tot pentru a le rupe una de cealaltă, nu au fost făcute nici autostrăzile, care să le lege şi să sporească echilibrarea şi coeziune lor.
Jocul geopolitic s-a mutat la nivel mare, la care nu mai este deja nevoie de deschiderea şi bunăvoinţa României, care oricum încă lipsesc. Pe acest drum, dihonia internă va spori, iar în exterior nu există niciun sprijin real, niciun interes economic sau politic, niciun angajament opuse celor care promovează această politică.  Ruperea României prin lipirea (autonomia în primă etapă) Transilvaniei şi Banatului la zona noului imperiul de influenţă germană devine o probabilitate în perspectiva următorilor cel mult zece ani. De aici încolo totul e posibil. Chiar desfiinţarea oricărei urme de statalitate românească.

sâmbătă, 18 aprilie 2015

În studioul Realitatea TV Băsescu S-A DEZLĂNTUIT în direct

Traian Băsescu, în studioul Realitatea TV: "Domnul Guşă are probleme cu matematica şi cu logica. Este un urechist, un analist foarte slab. Domnule Hoandră, îmi sunteţi foarte antipatic şi ca ziarist, şi ca om"


Traian Băsescu a fost invitatul jurnalistului Octavian Hoandră, în emisiunea "Realitatea românească", de la Realitatea TV. Fostul şef al statului a vorbit despre justiţie, arestările din ultima perioadă, dar şi despre cele două mandate ca preşedinte al României. În emisiune au fost prezenţi jurnaliştii Rareş Bogdan, Costi Rogozanu, Mircea Coşea, Florin Poenaru şi Iulian Leca, iar prin telefon a intrat şi consultantul politic Cozmin Guşă.Cele mai importante declaraţii:
  • T. Băsescu: Domnul Guşă are probleme cu matematica şi cu logica. De regulă, toti sunt cunoscători despre ce am făcut mandatul meu, foarte mulţi sunt neinformaţi, domnul Guşă este unul dintre aceşti oameni. Eu nu mă dezic de oameni, mă dezic de atitudini", a spus Traian Băsescu la Realitatea TV, după ce patronul trustului a spus că România se află în momentul de faţă într-un moment critic.​​
  • T. Băsescu: Nu o să accept niciodată că ideea că un preşedinte de ICCJ se duce la bilanţul DNA şi spune că suntem pe aceeaşi baricadă în lupta anticorupţie. Judecătorul nu e pe nicio barciadă, e un Dumnezeu care nu e pe baricada nimănui. Nu o să-mi asum că am fost cel care a numit procurori care spune 'Dacă e nevoie, arestăm 1.000 de oameni'. Procurorul nu arestează. Eu sunt cel care susţine da, am contribuit la construcţia unei justiţii puternice, dar departe de a fi perfectă la acest stadiu, dar nu am auzit în mandatul meu procuror să spună 'Dacă e nevoie, arestăm 1.000 de oameni'. Nu! Distorsionezi instituţia. Am momente în care mi se pare că după instalarea la putere a lui Iohannis se face un spectacol prin care oameni numiţi de mine încearcă să arate cât sunt de utili şi noii puteri. Iar asta mă deranjează!​
  • T. Băsescu: Sunt un atent observator al evoluţiilor. Gândiţi-vă la un film american în care procurorul şi avocatul sunt în sală şi e un Dumnezeu care împarte dreptate"
  • T. Băsescu: Dacă găsiţi o singură declaraţie de-a mea în care am spus că Voiculescu trebuie arestat , în cazul de faţă eu vă cer scuze, dar nu am spus.
  • T. Băsescu: Eu când auzeam pe stadioane "Băsescu la puşcărie"  credeţi că eram un om de cocă şi acceptam să se spună orice?
  • T. Băsescu: Domnule Rogozanu, cum puteţi să faceţi propagandistic afirmaţia Băsescu şi Mircea Badea au aceleaşi obiective? Personal, nu mă uit la acest post. Îl consider un post anti-naţional. Vă recomand să vă uitaţi mai puţin la Antena 3."Eu nu mă uit la postul Antena 3. Urmărirea postului Antena 3 nu face bine nici măcar domnului Rogozanu.
  • T. Băsescu: Nu spun că justiţia nu e bună, am spus tot timpul că am încredere în justiţie. Domnule Hoandră, exageraţi. Eu taxez schimbarea de politică. Voiculescu, 10 ani a fost judecat în libertate, Remeş, judecat în libertate, Mureşan, la fel, Fenechiu, la fel, Năstase a fost judecat în libertate. Asta spun, un spectacol inutil. Ce cred că nu se înţelege acum şi voi pleda cât timp voi mai fi interesat de viaţa politică din România: în momentul în care ai ajuns la instituţii extrem de puternice - ICCJ, ANI, DNA, SRI - echilibrul între aceste instituţii care înseamnă statul şi cetăţeanul care stă în faţa lor, acuzat de ele, eventual, nu se poate face decât respectând dreptul omului. Mă surprinde... Legat de justiţie, s-a întâmplat ceva: o explozie a ideii arestăm omul. Când ai ajuns să ai instituţii atât de puternice în raport cu omul, drepturile omului rămân singura lui pavăză. Nu a-l umili. Scoaterea lor din DNA cu cătuşe, la ore de vârf... Nu-i îngrădi libertatea... Cu atâtea instituţii pe el... De multe ori i-am atenţionat discutând cu procurorul-şef DNA, cu procurorul general, să nu dea drumul la stenograme.
  • ​T. Băsescu: Domnule Octavian Hoandră, îmi sunteţi foarte antipatic şi ca ziarist şi ca om. Sunteţi foarte slab ca ziarist.  Eu am fost un presedinte bun.
  • ​C. Rogozanu: Aţi executat fără milă măsuri de austeritate, aţi fost un pilon foarte ascultător merkelian... Să discutăm despre felul în care aţi aplicat măsuri de austeritate.
  • T. Băsescu: Nimic nu a fost gratuit, s-a făcut doar ce a trebuit.
  • Mircea Coşa: Austeritatea nu trebuia să o introduceţi. În modelul acesta de austeritate, de ce aţi pedalat pe antagonizarea populaţiei? Asta a făcut ca societatea românească să se împartă. Clasa muncitorilor au intrat într-o situaţie de neîncredere... De ce aţi apelat la acest lucru? Ce nevoie aţi avut să puneţi pe unii împotriva altora, că eistă omul slab care cară în spate omul gras? Efectul nu a fost pozitiv...
  • T. Băsescu: Cu omul gras, vă rog să înţelegeţi asta: faţă de numărul de angajaţi pe care-i avea România în servicii, industrie şi agricultură, aparatul de stat era monstruos de mare. Măsura de reducere a salariilor s-a luat pentru tot sectorul bugetar. Alternativa era să fie daţi afară într-o noapte cel puţin 250.000 de salariaţi. Am stat şi am chibzuit mult: putem face asta? Decizia a fost: mai bine-i menţinem pe toţi că e criză şi încercăm temporar o reducere a salariilor. În 2010 am ajuns în situaţia în care nu ne mai dădea nimeni bani pe mai mult de 3 luni pentru că eram o ţară destabilizată macro-economic. Aveam varianta grecească, probabil şi azi am fi fost într.o situaie instabilă, sau să ne stabilizăm macro-economic, ceea ce s-a şi întâmplat. Soluţia aceasta a făcut ca, odată aplicată în 2010, să trecem pe creştere economică în 2012.
  • O. Hoandră: Nu-i aveti pe conştiinţă pe bebeluşii care au murit la Giuleşti?
  • T. Băsescu: Domnule Hoandră, sunteţi de un penibil incredibil. Cum puteţi să spuneţi că sunt vinovat pentru situaţia din spitale? Cu închiderea spitalelor... Cred că s-au închis cca 50 de spitale... Nu mai ştiu exact cifra. Ştiţi cum au fost selectate de ministrul Sănătăţii? Spitale în care, dacă ajungea omul, nu aveau ce să-i facă. Atunci s-a spus: le transformăm în azile de bătrâni, le lăsăm cu un punct de interveţie, în schimb, achiziţionăm elicoptere, Salvări, să-i ducem în spitalele mari care au capacitate să-i şi salveze. Acolo, omul se amăgea că s-a dus la spital.
  • O. Hoandră: Şi dumneavoastră sunteţi penibil. Ştiu că sunteţi agresiv.
  • T. Băsescu: Eu ştiu ce aţi fost domnule Hoandă, aţi fost vai mama dumneavoastră
  • O. Hoandră: Ştiu sigur că nu am fost marinar.
  • T. Băsescu: În 2008, România a avut o creştere de 8,5%. Ce prognoză a primit Guvernul Tăriceanu pentru 2009? Pentru construcţia bugetului, elementul de bază care se ia în calcul e prognoza pe anul următor. (...) Politicianul, dacă nu e ajutat cu date de economişti, va lua decizii greşite.
  • I. Leca: Care e cea mai mare realizare ca preşedinte?
  • T. Băsescu: În primul rând, las un stat de drept foarte puternic. Justiţia are foarte multe probleme. Vedeţi câte blocaje la restituiri au fost în justiţie... S-a făcut un slat uriaş de la 2004 la 2014, dar cine crede că nu mai e nimic de făcut, se înşală! Şi SRI are probleme, şi justiţia... Nimeni nu spune că justiţia şi SRI sunt perfecte. V-am spus eu că justiţia a făcut corect retrocedările de nu s-au mai cumpărat dreptri litigioase?
  • T. Băsescu: Aş vrea să închei spunându-i domnului Hoandă un lucru, câţi kilometri de autostradă a contractat guvernul Ponta şi câţi a contractat guvernul Boc în trei ani şi patru luni. În urma lui Ponta nu ştiu ce o să rămână, asistare socială.​
  • T. Băsescu: Avem prea mulţi asistaţi sociali, plus bugetari, pe care ăia două milioane care produc trebuie să-i susţină. Rămân un adversar al ideii că prima grijă a statului trebuie să fie asistenţa socială în loc să fie crearea locurilor de muncă
  • T. Băsescu: Domnule Rareş Bogdan, nu-mi face o deosebită plăcere să vă văd.
  • Rareş Bogdan: Nici mie. Eram cu câţiva prieteni, cu fiul meu, mă întorceam de la Snagov, dar m-a sunat patronul acestei televiziuni, domnul Cosmin Guşă, să vin în emisiune, dar nu este o plăcere. Aţi jignit până acum.
  • R. Bogdan: Udrea e vinovată?
  • T. Băsescu: Nu. Sunt convins că nu a luat geanta cu 900.000 de euro. Refuz să cred că putea să o primească în Cabinet. Convingerea mea e Georgescu şi nici Bica nu au luat mită în calitatea pe care au avut-o acolo. ​ 
  • Am trecut printr-o înscenare la PNA, în 2003. Acolo era un expert care era salariat al PNA-ului şi a făcut o expertiză în care constata două lucruri: că s-a produs o pagubă de 500 mil. de dolari şi că s-a făcut o fraudă de altă jumătate de milion de dolari. Expertul era un fost salariat al DNA, în subordinea procurorului, şi a dat procurorului ce a vrut să primească. A vrut să primească pagubă, pagubă au primit.
  • Am înţeles că, după evaluarea expertului, terenul de la Plumbuita costă 280 euro mp. Am căutat şi eu la notari preţul. Acela e preţul pe care statul îşi încasează taxele. În ianuarie 2011, preţul în grila notarilor, era 485 euro, faţă de 280. În raportul expertului DNA, mp la Plumbuita costa 280 euro, în grilă era 485 euro mp. În rest, Dumnezeu ştie! Nu ştiu mai mult!
  • Acum nu sunt arestaţi pentru că sunt vinovaţi - Udrea, Georgescu, Bica. Judecătorii care au decis arestarea nu au decis că sunt vinovaţi, au decis că e necesar arestul preventiv pentru a nu compromite probele. Probele se duc când începe procesul. Parchetul încă nu a trimis rechizitoriul la instanţă. Oamenii arestaţi preventiv încă nu sunt vinovaţi. Când judecătorul o să spună 'Sunt vinovaţi!', nu o să contest.
  • Pe mine mă surprinde că dintr-o dată au apărut astfel de informaţii despre care eu nu am ştiut nimic. Mi se pare foarte ciudat (că informaţiile au apărut după ce T. Băsescu a plecat de la Cotroceni. n.r.). Nu am ţinut pe lângă mine oameni despre care am ştiut că sunt corupţi. Când au ajuns înregistrarile la DNA, după 3 zile l-au arestat pe fratele meu.
  • R. Bogdan: Despre condamnarea lui Năstase în "Trofeul Calităţii". Aţi făcut vreo presiune ?
  • T. Băsescu: E ridicolă întrebarea.
  • R. Bogdan: V-aţi bucurat când a fost condamnat?
  • T. Băsescu: Nu.
Despre ofiţerii acoperiţi din presă:
  • T. Băsescu: Când afirmaţia e făcută de şefi de serviciu, eu e să spun? Deocamdată, citez şi eu din Maior... Mie serviciile mi-au fost extrem de utile şi au rămas foarte puternice. E un lucru excepţional. Având în vedere forţa e care o au, trebuie instituit un sistem de control mult mai eficient. În orice ţară civilizată, controlul serviciilor secrete îl face Parlamentul. (...) E extrem de important ca, prin modificarea legislaţiei, serviciile secrete să fie controlate. Tentaţia unui serviciu necontrolat este să acapareze informaţie. Depinde ce atribuţiuni dai comisiei de control prin lege. Georgian Pop, foarte tare! Serviciile secrete trebuie să fie controlate.
  • R. Bogdan: Aţi avut încredere 10 ani în Coldea şi în Maior... Au reformat sistemul, SRI-ul... Atunci au fost buni, acum nu mai sunt?
  • T. Băsescu: De ce mergeţi la speculaţii ieftine? Vă duceţi la speculaţii mărunte... În 2006, am primis la Parlament tot setul de legislaţie pentru Serviciile secrete. Nimeni nu a vrut să le ia măcar în dezbatere. Probabil în 2006 nu-mi puneam problema că sunt atât de puternice încât trebuia să existe control. E bine că au forţă, numai că trebuie cineva să ştie ce fac.
  • R. Bogdan: Nu e ciudat când Udrea, în ultimele apariţii publice din libertate, ataca în forţă SRI?
  • T. Băsescu: Îi spuneam 'Elena'. Nu discut subiectul acesta.
  • Traian Băsescu: Mă, Cozmine, orice cifră înmulţită cu zero e zero.
  • C. Guşă: Pe plan intern, v-aţi propus reforma clasei politice şi a Parlamentului. A rezultat o clasa politică alambicată şi acelaşi număr de parlamentari. Din punct de vedere personal, avem un preşedinte Băsescu la final de mandat în care apropiaţii săi şi cei din familia sa sunt suspecţi, prigoniţi. O Românie într-un declin instituţional nu este ceea ce mi-am dorit în 2004 când am fost alături de preşedintele Băsescu să scap de mafie. Acum mafia nu mai este doar portocalie.
  • Traian Băsescu: Eu nu am avut prieteni jurnalişti. Dumneavoastra credeţi că pentru mine este vreo deosebire între ce este aici şi Antena 3, între ce am văzut în seara asta aici. Începeţi toate emisiune cu un speech şi ţinându-vă invitaţii în studiu şi vorbind doar  marele guru Rareş Bogdan, asemenea lui Gâdea, şi nu mă mai interesaţi.
Despre Republica Moldova
  • Rareş Bogdan: Este un eşec Republica Moldova?
  • Traian Băsescu: Moldova se poate transforma într-un eşec. Resping total analiza lui Guşă. Este un urechist, un analist foarte slab.
  • O. Hoandră: Deci am pierdut Moldova?
  • Traian Băsescu: Pentru mine neimplicarea în momentul formării guvernului de la Chişinau e un indicator al pierderii Moldova. După cazul Ucraina, UE nu se va mai extinde în est, Balcanii sunt ultima extindere.
  • Rareş Bogdan: Aţi fost cu domnul Cocoş şi cu doamna Udrea în Qatar sau Dubai în perioada mandatului? 
  • T. Băsescu: Mintiţi. Lansaţi informaţii false.
  • O. Hoandră: Ce mai putem face pentru Moldova? 
  • T. Băsescu: Întrebaţi-l pe domnul Iohannis. Moldova mai poate ajunge în UE doar prin unirea cu Romania. Altfel nu mai poate. Am făcut această afirmaţie privind la ce face Moscova, care nu vă dă drumul nici Moldovei, nici Ucrainei către UE. Situaţia Moldovei s-a schimbat radical dupa Ucraina.

joi, 16 aprilie 2015

SEVERIN H2O2 PREGATIT PENTRU RAZBOI ,DA SUTURI IN BOASE AMBASADORULUI GERMANIEI IN ROMANIA

OFERIND O FLATULENȚĂ scrie tontul :
Excelenţă,
Cu doar câteva zile în urmă Ambasada pe care cu onoare o conduceţi ca înalt reprezentant diplomatic al Germaniei în România a dat publicităţii un punct de vedere referitor la raporturile dintre statul de drept şi statul democratic român.
Mă adresez dvs în legătură cu acest comunicat. În primul rând, observ că, în numele preocupării pentru ordinea de drept din România, aflată fireşte în competenţa românilor, comunicatul încalcă – atât în formă (prin comunicarea cu statul român altfel decât pe canale diplomatice) cât şi în fond (prin amestecul în afacerile interene ale României) – ordinea de drept internaţional, de care ar fi trebuit să vă îngrijiţi dvs. În al doilea rând, reţin că în luarea de poziţie a ambasadei germane sunt formulate aprecieri pe cât de inexacte prin raportare la standardele democratice europene, pe atât de diferite faţă de practicile germane din alte cazuri.
Fac aceste remarci într-o calitate pentru care mă tem că aveţi puţin respect: aceea de cetăţean român. Mă simt îmboldit a o face, însă, întrucât dintre cetăţenii României, în 1997, în calitate de ministru de externe al ţării mele, sunt cel care a exprimat regrete publice pentru ceea ce am socotit a fi derapajele morale ale românilor în raport cu naţiunea germană – deopotrivă cea civică şi cea culturală – de-a lungul istoriei. Am sperat că prin acest gest – care mi-a atras criticile şi dezaprobarea multor compatrioţi – voi şterge rezervele germane faţă de naţiunea română şi voi pune astfel bazele unui parteneriat durabil cu valenţe strategice între România şi Germania. Declaraţia mea de atunci, făcută în faţa vice-cancelarului şi ministrului de externe german Klaus Kinkel, şi bazată pe admiraţia şi respectul autentice nutrite de poporul român pentru poporul german, a fost sinceră şi dureroasă atât sub aspectul evaluării trecutului cât şi sub acela al intenţiilor referitoare la viitor.
Cu aceeaşi sinceritate şi durere mă adresez Excelenţei voastre şi acum, în circumstanţe cu totul diferite dar cu aceeaşi speranţă într-un viitor mai bun al relaţiilor româno-germane.
********
În comunicatul Ambasadei germane se spune printre altele: „Din perspectiva noastră, este decisiv ca activitatea instituţiilor care sprijină, protejează şi dezvoltă în continuare statul de drept în România să se poată desfăşura fără limitări.” O asemenea formulare afirmă aluziv că în România ar avea loc un conflict între nişte instituţii „care sprijină, protejează şi dezvoltă în continuare statul de drept” şi alte instituţii care s-ar opune statului de drept.
Aluzia este falsă. În România toate instituţiile „sprijină, protejează şi dezvoltă în continuare statul de drept”. În România nu se consumă conflictul inter-instituţional pe care îl sugeraţi. Controversele care au loc în România şi la care Ambasada Germaniei probabil se referă, privesc combaterea manipulării instituţiilor statului de drept în scopul promovării agendelor politice ale unor grupuri de interese oculte prin abuz de drept.
În oricare din aceste ipoteze, însă, avem de a face cu o problemă de politică internă şi potrivit art 41 al Convenţiei de la Viena, referitoare la relaţiile diplomatice, amestecul în asemenea probleme vă este interzis. Este greu să crezi în angajamentul proclamat de străini în apărarea legalităţii din România, lucru care nu este în răspunderea lor, atâta timp cât o fac încălcând obligaţii legale ce le revin direct din convenţiile internaţionale la care ţările lor sunt parte. Veţi fi de acord cu mine, sper, că acela care încalcă legile ce i se aplică lui, nu are nici o legitimitate morală să vorbească despre respectul legilor aplicabile altora.
În acelaşi comunicat al Ambasadei dvs se mai spune: „Respectul faţă de independenţa justiţiei şi faţă de principiul separării puterilor în stat impun abordarea imunităţii parlamentare de aşa manieră încât aceasta să nu fie utilizată în mod abuziv, în scopul protejării unor persoane individuale.” Acestei idei cu caracter de principiu îi lipseşte partea a doua. Într-adevăr, „respectul faţă de independenţa justiţiei şi faţă de principiul separării puterilor în stat impun abordarea imunităţii parlamentare de aşa manieră încât…” ridicarea imunităţii în scopul urmăririi şi judecării parlamentarilor în stare de arest să nu fie utilizată în mod abuziv cu scopul discreditării unor persoane individuale sau al smulgerii de mărturii prin tortură (fizică sau / şi morală). Numai aşa, cu ambele părţi, principiul evocat de dvs poate fi primit.
Supremaţia legii nu poate fi asigurată pe seama limitării libertăţii. Originile latine ale românilor şi experienţa tristă a dominaţiei străine în multe momente ale istoriei lor, îi fac să iubească prea mult libertatea pentru a primi cu uşurinţă limitarea ei. Vorbim aici de tradiţii diferite de cele germane care au marcat prin exaltarea autorităţii şi inegalităţii nu numai soarta propriului dvs popor dar şi soarta popoarelor pe care poporul dvs a găsit cu cale să le domine.
Sub masca principiilor comunicatul dvs induce reproşul că în România abordarea imunităţii parlamentare ar avea loc în mod abuziv. De aceea vă exprimaţi şi „deosebita atenţie şi îngrijorare” asupra „evenimentelor actuale”, ameninţând discret că ele vor avea „efecte directe asupra evaluării procesului MCV”. Evident, efecte negative!
O asemenea acuzaţie ar fi meritat nişte argumente concrete, desigur întărite prin probe. Nu văd în ce constă abuzul Parlamentului României care este chemat să aprecieze nu dacă justiţia trebuie să îşi urmeze cursul – aceasta este în afara discuţiei – ci dacă este indispensabil ca libertăţile fundamentale ale unor persoane investite cu un mandat popular, să fie limitate pe perioada procesului judiciar, perioadă în care prezumţia lor de nevinovăţie rămâne intactă. Fiind o chestiune de oportunitate a cărei apreciere este lăsată de Constituţie în competenţa Parlamentului, respingerea cererilor formulate de procurori nu poate fi etichetată automat şi întotdeauna ca abuzivă. Dacă există argumente concrete în sens contrar ele trebuie formulate. Altminteri, atâta timp cât se găseşte în exerciţiul unui drept exclusiv de apreciere, Parlamentul beneficiază de prezumţia de bună credinţăAbuzul începe numai acolo unde încetează dreptul.
Să vedem, însă, cum percepe Germania imunitatea parlamentară atunci când în cauză este „protejarea unor persoane individuale” de cetăţenie germană. Cu doar câţiva ani în urmă, parchetul german a solicitat Parlamentului European ridicarea imunităţii onorabilului Elmar Brok, acuzat de evaziune fiscală.Menţionez că nu era vorba de ridicarea imunităţii în vederea arestării ci exact în vederea declanşării procesului judiciar.
Distinsul europarlamentar s-a prezentat cu avocaţi în faţa Comisiei juridice şi a explicat că de evidenţa veniturilor sale se ocupa secretarea iar de declararea lor la fisc soţia. Întrucât secretara uitase să transmită soţiei unele informaţii asupra veniturilor soţului, unele venituri nu au fost declarate şi prin urmare impozitele aferente lor au rămas neplătite (sic!). Pentru că această poveste nu excludea realitatea evaziunii ci oferea doar nişte circumstanţe atenuante, avocatul dlui Brok a precizat că, dată fiind gravitatea minoră a faptei şi împrejurarea că acuzatul era dispus să plătească ceea ce era datorat, insistenţa parchetului german de a deschide un proces ar fi avut exclusiv motivaţii politice. Pe baza acestui argument s-a propus şi s-a votat respingerea cererii de ridicare a imunităţii.
Am votat şi eu în acelaşi sens, cu teama că Guvernul german ne-ar putea acuza de abuz. Spre uşurarea mea nu am auzit, însă, o astfel de acuzaţie. Ceea ce înseamnă că în concepţia germană oprirea cursului justiţiei, suspectă de politizare, în cazul dlui Brok a fost un fapt corect, în timp ce refuzul posibilităţii de a-i aresta pe parlamentarii români înainte de judecată nu a fost. (!!)
Este adevărat că Germania nu susţine oprirea cursului justiţiei din raţiuni politice doar în cazul cetăţenilor germani. A făcut-o şi în cazul fostului premier ucrainean Iulia Timoşenko, cerând pe faţă puterii executive ucrainene, respectiv Preşedintelui Ucrainei, să impună puterii judecătoreşti achitarea doamnei cu pricina. Aceasta nu pentru că ar fi fost nevinovată ci pentru că era „pro-occidentală” (a se citi pro-germană). Vorbind în numele Germaniei, acelaşi domn Brok a mai adăugat şi „argumentul” că dna Timoşenko era colega sa de partid în cadrul PPE; cu precizarea că este firesc ca tovarăşii de partid să se susţină între ei.
Prin urmare nu avem de a face cu principii ci exact cu ceea ce condamnaţi în cazul României, adică „protejarea unor persoane individuale”Criteriul distincţiei între persoanele individuale care pot fi protejate şi cele care nu pot fi este acela al interselor germane. Nu justiţia selectivă vă supără ci criteriile selecţiei.
Nu pot să nu mă întreb, însă, care sunt interesele Germaniei în România dacă pledează pentru încarcerarea generală a elitei politice române cu efectul evident al blocării deciziei politice şi al destabilizării sociale? Și asta exact în momentul în care UE se află într-o confruntare dură cu Rusia?
Ne comunicaţi dle ambasador că Germania „sprijină eforturile constante ale autorităţilor române de urmărire penală în lupta împotriva corupţiei”. Este o intenţie salutară dacă se are în vedere punerea la dispoziţia autorităţilor germane de urmărire penală a instrumentelor necesare spre a lupta împotriva corupătorilor germani care i-au infectat pe unii români cu virusul corupţiei. De autorităţile române de urmărire penală are a se ocupa statul român. El trebuie să le sprijine iar nu statul german. Germania ar face bine să pună capăt legislaţiei şi practicilor germane care oferă impunitate cetăţenilor germani care prin mită şi alte mijloace similare promovează interesele germane în străinătate. Când încurajezi pe corupătorii de la tine de acasă şi îi combaţi pe corupţii altora spunând că vrei să combaţi corupţia acolo unde tu însuţi i-ai permis să înflorească, nu te poţi aştepta decât la a fi calificat drept ipocrit şi duplicitar.
Ne certaţi, Excelenţă, făcând vorbire de nevoia respectării „obligaţiilor asumate de România în cadrul comunităţii de drept şi de valori pe care o reprezintă UE şi care se concretizează în Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV)”. Trec peste faptul că MCV nu are nici o bază legală în vreun tratat european (cel puţin cu începere din 2010 când a expirat termenul de valabilitate al clauzei de salvgardare). Deja suntem obişnuiţi cu maniera în care de pe poziţii nelegiuite ni se cere respectarea unor reguli inexistente şi unor standarde arbitrare.
Să subliniem însă că, aşa după cum chiar comunicatul Ambasadei germane o spune, dacă sunt în discuţie anumite obligaţii ale României acestea ar fi cele asumate în cadrul UE. Or, domnia voastră, Excelenţă, sunteţi la Bucureşti nu ca reprezentant al UE ci ca ambasador al Germaniei, împuternicit şi obligat să vegheaţi la consolidarea relaţiilor bilaterale iar nu la administrarea raporturilor dintre UE şi România.
UE este o entitate de tip federal care aparţine României tot atât cât aparţine Germaniei. În cadrul UE România are un statut egal cu cel al Germaniei. Germania nu are nici o calitate de a vorbi României în numele UE. Dacă are ceva de clarificat cu România în calitate de stat membru al UE, o poate face în cadrul procedurilor şi instituţiilor europene, acolo unde România va vota alături de alţi membri care nu împărtăşesc îngrijorările germane faţă de soarta justiţiei române.
Dacă Germania nu are competenţa de a discuta în plan bilateral presupusele obligaţii ale României faţă de UE, ea are în schimb obligaţia de a-şi plăti datoriile faţă de România asumate în raporturile bilaterale.Este cel puţin ciudat, veţi fi desigur de acord Excelenţă, că Germania se preocupă de obligaţiile României faţă de UE dar nu spune o vorbă despre plăţile germane restante rezultate din acordul germano-român de clearing din 1936.Este nevoie, într-adevăr, de un tupeu uluitor ca să te uiţi la paiul din ochiul românilor când tu ai ditamai bârna în propriul tău ochi. Pentru Germania, Excelenţă, statul de drept se rezumă oare la executarea obligaţiilor României, fără a mai ajunge şi la executarea obligaţiilor germane? Sunt români care nu ar mai dori să aducă în discuţie aceste obligaţii. Ei sunt, însă, împinşi să o facă de obrăznicia cu care le bat obrazul unii fără obraz. Dacă doriţi să ne judecaţi, atunci trebuie să acceptaţi a fi judecaţi cu aceeaşi judecată.
Ne ameninţaţi, Excelenţă, că deciziile Parlamentului României vor avea „efecte directe asupra evaluării procesului MCV”. Ce am putea face şi ce am putea zice? Bucuroşi le-om duce pe toate. Ceea ce Excelenţa Voastră nu observă este că oricât de răi ar fi parlamentarii români ei sunt aleşii noştri, ai acestui popor amărât. A-i acuza pe ei înseamnă a ne acuza pe noi. A-i insulta pe ei este egal cu a ne insulta pe noi.
Ca alegători avem dreptul să ne criticăm şi să ne sancţionăm aleşii. Ca români, demni cetăţeni ai unui stat suveran, nu putem permite nimănui, inclusiv Germaniei, să ne umilească reprezentanţii şi mai ales să facă presiuni asupra lor pentru a lua anumite decizii la care Constituţia României – certificată de experţii Consiliului Europei, dintre care unul german, ca fiind perfect compatibilă cu standardele europene – nu îi obligă.
Sunt de aceea convins, Excelenţă, că mulţi, foarte mulţi români, chiar şi dintre cei nemulţumiţi de prestaţia clasei politice româneşti, nu acceptă ca umilinţa unei rele conduceri naţionale să fie amplificată de umilinţa unor intervenţii externe lipsite de cel mai mic respect pentru demnitatea lor naţională. În numele acestora cred că pot vorbi cerându-vă să puneţi capăt amestecului în treburi care nu vă privesc şi totodată să respectaţi obligaţiile care vă revin potrivit Convenţiei de la Viena privind relaţiile diplomatice, la care m-am mai referit, de a comunica ceea ce aveţi de comunicat pe cale instituţională Ministerului Afacerilor Externe iar nu presei.
Nu vă lăsaţi înşelaţi de lipsa de reacţie a autorităţilor române. În această tăcere nu se regăseşte sentimentul naţional. Nota de plată a acestei tăceri va veni într-o zi. Să evităm, însă, ca plata să se impute şi asupra relaţiilor româno-germane. Aceasta mai ales într-un moment în care sfidările şi ameninţările la adresa arhitecturii de securitate europene ne cer să fim mai uniţi ca niciodată. Evident, dacă nu cumva Germania are în vedere o ordine europeană din care România să fie exclusă ca stat suveran sau dacă nu cumva doreşte să pedepsească România pentru că nu împărtăşeşte opţiunile geo-strategice germane în relaţia cu Rusia şi vrea să o aducă în situaţia de a nu se mai putea opune.
*******
Aceasta, Excelenţă, nu este o scrisoare germanofobăFiţi convins că ea este scrisă de un germanofil. Un germanofil îngrijorat şi dezamăgit. Un germanofil care face cel mai mare serviciu Germaniei neuitând că este român şi vorbindu-i ca român;european convins dar român iremediabil. Sper că o veţi citi cu înţelepciunea pozitivă aşteptată de la un membru al acelei măreţe naţiuni care i-a dat omenirii pe Kant, Beethoven şi Goethe iar nu cu aroganţa revanşardă a acelui Reich care a însângerat omenirea dar şi Germania sub acţiunea devastatoare a unui Hitler, Ribbentrop sau Goebbels.
Nădăjduiesc, Excelenţă, că veţi oferi românilor iar nu neapărat mie, un răspuns convingător la problemele ridicate în prezenta scrisoare; răspuns formulat de preferinţă într-un alt limbaj decât cel de lemn al diplomaţiei fără caracter. Până atunci vă rog să primiţi expresia desăvârşitei mele consideraţii.

Al dvs,

Prof. Dr.AdrianSeverin
Ex vice-prim ministru
şi ministru al afacerilor externe al României

joi, 9 aprilie 2015

CIUTACU VALSÎNND CU LULUȚA - COLDUȚA : Kovesi, început ferm de carieră politică

Aflată într-o puternică defensivă mediatică, după ce instituția pe care o conduce a dat câteva rateuri memorabile (caprele lui Toni Grebă, stagiarul Laurei Voicu, achitarea lui Mugurel Surupăceanu, parțial chiar și rigipsul cu tablourile de sub pat ale lui Darius Vâlcov etc.), Laura Codruța Kovesi a invadat ecranele. Cu un aer de vedetă căreia toată lumea-i datorează ceva (dacă mă-ntrebați pe mine, incompatibil cu înalta magistratură pe care o exercită), procurorul-șef al DNA a început să dea lecții și directive națiunii. Iar destinatarii mesajelor, terifiați la gândul că pot fi săltați cu mascații din pat, se feresc să-i răspundă. O fac eu…
– Derobarea de activitatea DNA de până la numirea ei e și imorală, și lipsită de reponsabilitate. În mandatele lui Daniel Morar, concomitent, Codruța Kovesi a fost procuror general, adică șef (și) peste DNA. Deci nu se poate ascunde.
– Faptul că, până la apropierea sfârșitului regimului politic Băsescu, DNA a ferit cât a putut camarila acestuia și a acționat la comandă politică e vizibil de pe lună. Iar valul de arestări de azi nu șterge inacțiunea de ieri, ci doar o confirmă.
Arestarea preventivă e statuată, în toate legislațiile planetei, ca o stare de excepție, nu o regulă. Și e strict reglemantată. La noi e carnaval, iar umplerea aresturilor până la refuz e o anomalie.
– Oricât de popular ar fi el la un moment dat, un procuror nu poate da ordine/indicații Parlamentului. Aici mă refer, concret, la mandatul imperativ de eliminare totală a imunităților (subiect de dezbătut, într-adevăr, dar nu de reglat prin voința unilaterală a unui înalt demnitar de stat). Parlamentul legiferează, inclusiv eventuala propunere de modificare a Constituției, poporul votează, procurorul aplică actul normativ, nu-l abrogă cu de la sine putere.
– Dacă n-are intenții de carieră politică ulterioară, procurorul nu trebuie să se justifice public cu rezultatele favorabile ale sondajelor de opinie. Pentru că nu e nici candidat, nici ales, ci numit de factorul politic. Altfel, cu cât neagă mai des că s-ar pregăti de o cursă prezidențială, cu atât n-o mai crede nimeni.
– Amenințarea că, la nevoie, e gata să aresteze 1.000 de oameni (la prânz) și – de ce nu? – 10.000 (seara) n-are nici cea mai mică tangența cu democrația.
Pe final, dacă nu cer prea mult, haideți să nu ne isterizăm și s-o luam metodic, rațional, pe litera legii. În 2008, în singurul interviu live pe care (mi) l-a acordat, generalul Florin Coldea spunea apăsat că unica instituție abilitată legal să asculte telefoane e SRI. După șapte ani, Codruța Kovesi susține că și DNA interceptează legal. Dat fiind că nu dorm cu Monitorul Oficial sub pernă, m-ar putea lămuri doamna procuror-șef ce modificare concretă a legislației permite asta?

Domnişoara ANI, la poarta lui Isărescu

Ce i-a adus de Sfîntul Paşti iepuraşul lui Isărescu? Cum era de aşteptat, pe domnişoara A.N.I., la poarta buncărului din dealul viilor Drăgăşaniului. La poarta cramei, am vrut să spun. Buncărul e la subsolul clădirii. Probabil îi va lua ceva timp să-i numere banii, butucii de vie şi sticlele din cramă, şi sperăm că nu se va îmbăta pînă la sfîrşit. Cu cîţiva ani în urmă, trăgeam un semnal prelung de alarmă cu privire la Guvernator, în serialele „Afară cu băncile din ţară” şi „Bancherii şi recuperatorii sfidează naţiunea”. Cam tîrziu a ajuns A.N.I. la poarta balaurului!  Totuşi, e bine şi acum, dar să nu facem iluzii! Un om al Comisiei Trilaterale, bine ancorat şi cu atribuţiuni precise în structura globalistă financiară, nu va fi scotocit atît de simplu nici la saltea, nici în paradisurile fiscale. De ce credeţi că a fost primit în „Trilaterală”? Pentru că a dat dovadă de abnegaţie în jupuirea pieii românilor şi a bugetului de stat. Teritoriile sale financiare nu vor putea fi cartografiate cu una cu două. Isărescu este inexpugnabil ca un extraterestru. S-au schimbat atîtea guverne în România de-a lungul sfertului de veac de capitalism devastator, Mugurel, însă, a rămas neclintit, schimbîndu-şi doar greutatea de pe un picior pe altul, întreţinut şi periat la comandă de jurnalişti jalnici, ofiţeri sub acoperire, care printr-o propagandă mincinoasă au reuşit să ne anihileze protestele, rezistenţa critică, servind-ne la schimb sclavia financiară, trimisă la pachetul de sarcini şi obligaţiuni de „Bilderbergi”, Consiliul pentru Relaţii Externe (C.F.R.), F.M.I., B.M., B.C.E. şi restul clanului globalist. Trebuie verificat cu lupa şi Consiliul de administraţie al B.N.R., căci vom fi sideraţi de fraudele şi abuzurile ce se ascund pe acolo. De un sfert de veac avem aceeaşi semnătură pe bancnotele româneşti, pe care Mugurel le-a băgat la apă după poftele bancherilor globalişti, prin speculaţii ale cursurilor valutare, iar apoi le-a uscat la soarele inflaţiei. Nimeni nu l-a luat pînă acum la întrebări pe Guvernator. Nimeni nu s-a atins de el nici atunci cînd au fost dărîmate/furate controlat sub ochii lui, Bancorex, Banca Religiilor, Credit Bank, Bankcoop, Banca Albina, Banca Agricolă, Banca Dacia Felix, Banca Turco-Română, Banca Columna. Sume fantasmagorice s-au evaporat în paradisurile fiscale sub ochii aceluiaşi guvernator de bună credinţă!

Guvernatorul B.N.R. a recunoscut că în sistemul bancar din Ţară se practică manipularea şi fraudarea clientului

B.N.R. şi Isărescu au ştiut tot timpul de abuzurile bancherilor asupra românilor împrumutaţi la bănci, dar le-a permis, i-a încurajat şi susţinut în intervenţiile publice, deşi legislaţia spune că nu trebuie să tolereze abuzurile bancherilor şi să supravegheze corectitudinea relaţiei dintre bănci şi clienţi. Nu demult, Isărescu afirma că dacă băncile ar trebui să ramburseze comisioanele încasate ilegal de la milioanele de români, sistemul bancar din România s-ar prăbuşi. Asta înseamnă că sistemul bancar din ţara noastră este ţinut în viaţă din comisioanele şi clauzele abuzive încasate ilegal. Aşa că, să ne mai scutească domnul Isărescu cu turma lui de bănci străine, peste 41 la număr, care au ocupat teritoriul ţării, cu miile de filiale, care tot fură şi nu se mai satură! Rolul Băncii Naţionale este de a reglementa aceste clauze abuzive şi de a fi paznicul clienţilor împotriva acestor lupi flămînzi, numite instituţii bancare.


Ticăloşia bancherilor şi a executorilor judecătoreşti, lăudată în mod public de către Guvernator, a demantelat leul românesc, astfel ca valutele străine să se umfle în pene în bătătura noastră, în urma manevrelor şi speculaţiilor, iar „Leul” românesc a ajuns o biată pisică de maidan. Guvernatorul B.N.R. a recunoscut că în sistemul bancar din Ţară se practică manipularea şi fraudarea clientului. Cu toate acestea, a făcut în permanenţă lobby în favoarea bancherilor-cămătari, încurajînd practicile lor frauduloase. Guvernatorul a permis creditul cu buletinul, susţinînd cele peste patruzeci de bănci cămătăreşti de pe teritoriul  Ţării, cu miile lor de filiale, cărora, acum, nu le mai trec pragul decît muştele, pentru că românii au învăţat că bancherii capitalişti sînt ţepari licenţiaţi, ştampilaţi de B.N.R..

Băncile internaţionale au venit ca vulturii în Ţară, în numele fals al salvării financiare

Fără semnătura guvernatorului, România nu se putea îndatora în acest hal.  Guvernatorul B.N.R. avea obligaţia să vegheze ca băncile să respecte legea, iar clienţii să nu fie înşelaţi. S-a întîmplat invers. Clienţii sînt trataţi ca nişte oi din a căror lînă de aur tunde fiecare bancher şi executor atîta cît poteşte. Pe lîngă ei, la fel de fraudulos, recuperatorii-cămătari şi şacalii imobiliari. Fraudele băncilor trebuie pedepsite, iar clienţii să fie despăgubiţi, la fel cum s-a procedat în Ungaria şi Islanda, unde bancherii au fost arestaţi. Pentru că băncile n-au lucrat cinstit, românii nu vor să mai audă de sistemul bancar. Aşadar, reiterez mai vechea mea invitaţie, domnule Isărescu, domnule Iohannis: „Afară cu băncile din Ţară!” „Bancherii şi recuperatorii sfidează naţiunea!”  „Bancherii şi recuperatorii au abuzat milioane de români!  Guvernele româneşti n-au căzut din naivitate în capcana băncilor, ci au bătut palma cu acestea, în detrimentul cetăţenilor români. Parafînd împrumuturi în monede străine s-a creat criza datoriei în valută. Băncile internaţionale au venit ca vulturii în Ţară în numele fals al salvării financiare, astfel România, dar şi alte sate au devenit „naţiuni debitoare” sub controlul F.M.I. şi B.I.S.

În astfel de servicii eşti bine plătit ca să nu deschizi gura şi să rămîi de partea lor

„În sistemul capitalist s-au creat guverne zombie şi bănci zombie. Dacă s-ar interzice camăta practicată de bănci şi specula de la bursă, aproape toate problemele lumii ar dispărea”, afirma Nouriel Roubini, laureatul Nobel pentru economie. Graţie unicului conducător capitalist al B.N.R., România se mîndreşte cu mai multe filiale de bănci decît unităţi de producţie, cu mai mulţi bancheri-cămătari, hoţi de stat încătuşaţi sau cu dosare penale, decît, angajaţi. Semne clare că,  activitatea B.N.R. n-a  fost canalizată în favoarea naţiunii, n-a avut ca scop resuscitarea României, ci jefuirea ei. Deşi guvernatorul ar fi trebuit să impună băncilor condiţii severe de funcţionare în favoarea României, să verifice periodic respectarea legilor de către bancheri, guvernatorul, Statul şi Asociaţia Naţională de Protecţie a Consumatorului le-au dat undă verde în procesul de cămătărire a populaţiei. De unde au bancherii salarii aşa de mari? Jefuind şi fraudînd clienţii prin legi care protejează înşelătoria, legi parafate de unii penali din Parlament, mulţi dintre ei acţionari la bănci sau indirect, patroni ai unor firme de recuperări şi executări silite. În astfel de servicii eşti bine plătit ca să nu deschizi gura şi să rămîi de partea lor. Lăcomia bancherilor şi ajutorul constant dat acestora de guvernator au expediat Ţara în mizerie şi umilinţă.

Mugurel le ţine de „şase

Sub forma multor  comisioane şi penalizări frauduloase, unele mai mari decît altele, băncile îţi înşfacă tot mai mulţi bani din cont. Există de pildă, ca nicăieri în Europa şi în lume, cinci taxe pentru un simplu cont şi tot atîtea comisioane. Băncile profită de lipsă de informare sau de neatenţia clienţilor şi cîştigă hoţeşte extrem de mult şi de repede din comisioane şi taxe. Cel mai absurd comision este „comisionul pentru reparare cont”. M-am întrebat în sinea mea dacă nu cumva bancherii duc contul stricat la un servis pentru reparare  sau cheamă mecanicii cu cheia de şase după ghişeu.  Pentru orice interacţiune cu banca, fie şi de la telefon sau de la bancomat, clientul plăteşte cu vîrf şi îndesat. Băncile ademenesc clienţii cu tot felul de oferte pentru credite şi carduri de cumpărături, dar foarte puţini citesc atent  lista de taxe şi comisioane. Pentru că, într-adevăr, este vorba despre o listă de taxe şi comisioane frauduloase. Funcţionarii bancari  pun în braţele clienţilor teancul cu hîrtii, scris cu Times New Roman 8, adică, greu invizibil, nu le dă timp să se uite atent pe  contract, totul se derulează cu rapiditate - „vă rog, haideţi, mai repede”, de aşa natură că să nu vadă ce semnează şi îi îndeamnă, arătîndu-le pixul legat cu sîrmă frumos colorată: bine-aţi căzut în plasa noastră, da-ţi cu subsemnatul pentru călătoria spre sărăcire şi executare silită! 

Daţi-le o lecţie dragi români!

În cazul unui card de salariu, băncile aplică cinci comisioane grase: de emitere, administrare, retragere de numerar, verificare sold şi de virament în cont, cărora mai adaugă alte comisioane aberante, cum ar fi comisionul de risc, alte dobînzi abuzive, cum ar fi dobînda de referinţă variabilă şi altele penalizări ştiute şi neştiute. Legislaţia românească nu vine în sprijinul cetăţenilor păgubiţi de bănci. S-au luptat singuri cu sistemul bancar mafiot şi unii chiar au cîştigat. Veniturile băncilor din contracte frauduloase se ridică la 30-40% din totalul veniturilor. Daţi-le o lecţie dragi români! Nu le mai treceţi pragul! Foamea lor de bani le va ucide! Evitaţi băncile pe cît posibil! Aceste instituţii de cămătărie fură angro, nu en gross, doar sîntem români şi n-o să permitem la nesfîrşit să ni se fure limba română şi farfuria de pe masă. Băncile îi fură de atîta amar de vreme pe români, iar moşierul Mugurel le ţine de şase. Aşadar, cine ne apără de Mugur Isărescu şi de bancherii cămătari, care de un sfet de veac se ocupă cu spălatul banilor?


Maria Diana Popescu, Agero